()- Februarie 1348, Marea ciuma…

In manastirea-fortareata Bolzano, maica stareta Isolda de Trente s-a zidit de vie, pentru a lua cu ea in mormant un teribil secret. Un ucigas fara chip o urmarea in aceste locuri sfinte. Treisprezece nopti. Treisprezece crime ritualice. Treisprezece calugarite crucificate. De la acel apus, de cand s-a instapanit asupra manastirii Bolzano, Fiara s-a hranit cu carnea si cu sufletele slujitoarelor Domnului.

2006, Hattiesburg…

Rachel, asistenta serifului local, ancheteaza disparitia a patru tinere. Dupa ce dispare la randul ei in mod misterios, Marie Parks, agent FBI cu puteri paranormale, intervine sa ancheteze cazul. Specializata in cross-killers, criminali in serie care isi schimba des locul, Marie descopera cadavrul mutilat al lui Rachel si corpurile celor patru chelnerite crucificate intr-o cripta. Ucigasul, de o cruzime metodica nemaiintalnita, pare a fi trimis de peste secole de Satan insusi.

Vatican, cateva zile mai tarziu…

Cardinalul Oscar Camano, liderul congregatiei Miracolelor, realizeaza ca cele patru tinere asasinate sunt cele trimise de el in Statele Unite pentru a ancheta valul de crime din sanul ordinului secret al Pustnicelor, insarcinat cu pazirea manuscriselor interzise ale crestinatatii. Parintelui iezuit Carzo, cel mai bun exorcist din randul Bisericii, ii revine sarcina de a regasi evanghelia pierduta in urma cu sase secole: Evanghelia dupa Satana.

 ()- Marie, o tânără brunetă, suferă un accident de maşină în care îşi pierde şi şoţul şi copilul. Prizionieră în propiul trup pentru o lungă perioadă de timp, imediat după trezire realizează că e în contact cu spiritele, câd o bătrână ,moartă cu o zi în urmă, încearcă să o stranguleze. Medicii îi diagnostizează astefel puterea de medium, datorită căreia ea se poate impregna atât în mintea celor apuşi cât şi a celor vi.

 Datorită “harului” de care s-ar lipsi , devine agentă FBI specializată în “criminali rătăcitori”. Are parte de viziuni ce n-o lasă nici noaptea, barajul chimic al somniferelor îi oferă numai câteva ore de linişte până când e în mintea următoarei victime ucise cu brutalitate.

 Totul ia o întorsătură radicală când 3 femei aparent fără nici o legătură între ele , dispar în acelaş oraş cu o agentă FBI, Rachel, trimisă în cercetare. Este solicitat ajutorul Mariei , care , odată în mintea dispărutelor dă peste Caleb (fiara), sau mai bine zis , el dă peste ea, şi o crucifică alături de celelalte tinere eviscerate , deja moarte.

 După aparenta prindere a ucigaşului, toată acţiunea se concentrează pe găsirea Evangheliei după Satana , o scriptură atât de neagră, ca orice om destul de nebun să o deschida îşi năruie credinţa. Ea conţine dovada secretului pe care Biserica l-a ascuns până acum ,  susţine că Isus odată pus pe cruce , zărind mulţimea , şi-a pierdut credinţa în Tatăl şi s-a transformat în Ianus , o bestie nemiloasă , plodul Satanei.

Marie împreună cu părintele Carzo, pornesc în căutarea evangheliei , iar Fumul Negru al Satanei ( un grup descendent al misionarilor ce-au descoperit prima data Evanghelia după Satana, şi vor să scoată la iveală adevărul punând în locul actualului Papă un om de-al lor ) chiar pe asta se bizuie , deoarece au nevoie de document pentru atestarea credinţelor lor.

AICI , PUTEŢI CITI PRIMA PARTE A CĂRŢII.

Într-una din zilele astea am fost rănită profund de una dintre cele mai bune confidente ale mele. Şi de ce? Ea nu crede în el… Şi poate cel mai tare m-a durut că asta m-a pus pe gânduri

____________
Poate eram prea adâncită în gânduri puerile de copil ce de-abia a aflat ce e sentimentul…Sentimentul? De-abia nutrit  şi-a făcut o gaură mult prea mare în drumul lui de a ajunge în locul acela veşnic cald, prea cunoscut mie de durerea ce mi-o provoca. O gaură, un abis în logică  – ce lovitură precisă! –  ce-a provocat formarea petelor negre ce-mi acoperă vederea… Şi abdomenul mi-e gol ‘, simt doar violente mângâieri de aripi mici şi prăfuite, destul de des, ajungând să nu le mai accord atenţie , dar odată cu asta n-a venit si monotonia obişnuinţei , poate doar obişnuiţa în aceeaş senzaţie înflăcărată acărei intensitate depinde de moment.

Şi deci mă hrănesc cu speranţă şi-odată cu ea înghit tot atâta aer , încercând să umplu golul; mi se pare o delicatesă; ce noroc pe mine să am parte de ea atât de des , mă face să vreau mai mult şi mai mult ! Se pare că-mi ţine de foame dar am slăbit pe o culoare de un ton ţipător. Nu mă-ntrebaţi ce-am măncat, practic m-am îndopat , dacă nu se vede, o simt în sufleţelul meu, s-a făcut aşa de durduliu ! Hrana mi-o consum cu oftaturi, sunt mai dese decât perioadele de ,,mâncare” până primesc următoarea gură de speranţă… sunt înfometată; nu vreau să-mi privesc sufleţelul , căci la stadiul de stafidă de acum îmi repugnă. Lasă. Îl acopăr vederii c-o pătură subţire din vorbele apreciatoare ale altora. Voi crede-ţi că-s înfofolită la căldură. Orbilor ! Tremur ! Şi atunci cu ce m-am satisfăcut data trecută? A! vise…

Şi de când ţine povestea nici nu mai prea beau. Cine are timp de un asemenea lux când încerci să-ţi găseşti o logică trezindu-te din rememorie pe cine ştie unde. Aşa că nu înteleg de unde găseşte trupul mereu resurse să scoată chestile astea calde ce izvoresc din petele negre. Doar îmi strică înfăţişarea şi aşa deplorabilă şi mă face să suspin în terţine neregulate; mă înfometează aşa de repede!

Aberaţii…!

Şi mă tăvăleam în aceeaş euforie patetică… un timp îndelungat; atunci când ea a spus că el nu va venii ,aria vizuală mi s-a îngustat iar petele negre s-au spart în cioburi mari, scoţând un sunet ascuţit la întâlnirea cu solul. Surprinsă că văd , a trebuit să închid ochii în încercarea de a oprii înţepătura ce-mi ardea globii. Un minut de respiro… Ce-a spus?…cum…de ce? Cum a putut să rostească aşa ceva şi mai presus , tot acest timp credea aşa? Ca şi cum toată credinţa ţi s-ar nărui într-o secundă, nefericită încerc să-mi rostesc rugăciunea înainte de-a murii, îmi dau seama că nu mai am cui să i-o adresez , în cine să cred; şi las mâinile jos , deznădăjduită. Acum văd…ridic privirea , un perete alb contopit în zgomotul nesimfonic din jur. Am judecată, acum realizez căte oportunităţi se întrezăresc într-un stil flamboiant* , characteristic prin bolţi de ogive , arcele pierzându-se direct în stâlpul logic fără a se sprjini pe vre-un capitel. Sunt atăţia peşti în lac ! Dar caracteristicile de dinainte vin să mă mustre- acum  , să ajung să mă întreb înnebunită ,, Cum de mă găndesc la aşa ceva? “ sau ,,Cine mi-a permis asta?” dar le înlătur printr-un simplu gest schiţat de suflu spunându-mi  ,,A trecut .”, din păcate cealaltă parte persistă să-mi transmită  a ei agonie lucru ce pe mine cea de acum mă enervează…

A durat câteva minute , până când vechea eu a revenit si am fost dezgustată de persoana mea că am putut avea asemenea gânduri. Şi să vină altul* să-mi zică că cu sigurantă voi găsi pe cineva de care mă voi simţii mult mai atrasă, deja mă doare , să mi se spună că asta e Realitatea… Nu. Eu îl vreau pe el pentru mine , pentru totdeauna , si factorul ,,plictiseală” nu are cum să apară aici şi totuşi asta ar fi de zeci de ori mai posibil decât să mă simt atrasă de alt cineva  mai tare , asta nu se poate întâmpla … Dar totul încă depinde de el , şi să-şi închidă ochii nu-i pot cere , nu-i pot cere nici să-şi împartă patul doar cu mine de acum încolo , deşi as vrea al dracului de tare s-o pot face, nu pot. Dar dacă nu sunteţi  de accord cu aberaţiile mele , nu veniţi să-mi spuneţi de de realitatea voastră căci nu am nevoie. Nu vreau să trec prin acelas ritual din nou. Lăsaţi-mă-n pace. Acum mă duc să caut ceva cu ce să pot să sterg apa sărată ce-mi curge pe obraji.

————————

flamboiantă – arhitectură-specific stilului gotic , restul explicaţiei găsindu-se în text

altul – persoana cea mai apropiată de el ,cunoscută mie

Ţi-o dedic ţie. Ai zis că găsesţi normalitatea. Caut-o. Şi simt nevoia să-i multumesc lui Vlad ; pe tine te ştiu că crezi într-ale mele cel mai sincer şi tu ţi la mine exact aşa cum sunt , lucrul ăsta fiind uşurat de faptul că nu cerem mai mult unul de la celălat.

Paganini- cunoscut de diavol drept băiatul rău-latino-lover ; lucrul ce înnebunea femeile.

Spune-mi ceva , şopti el în timp ce îi dezgolii umărul, dezvelindu-l de mâneca bluzei şi trase de breteaua sutienului în jos sărutându-i încet pielea albă.

-  Te-aş dezbrăca. răspunse ea punându-şi mâna pe sub cămaşa lui.

El se opri din ceea ce făcea şi ridică puţin capul zâmbind , având o privire specifică , satisfăcută ; apoi se uită la ea. Aceasta se întoarse spre el şi-l sărută, limbile lor atingându-se pentru o clipă. “La dracu’!” îşi spuse el “atât de puţin?” Doamne ce afrodisiac. Mai vroia. Fata o juca pe degete şi o făcea chiar bine.

- Şti că suntem încă pe stradă şi lumea se uită la noi, nu ?

- Ei şi ce-mi pasă mie de ei ?

- Păi…

O luă în braţe uimit de faptul că era cam grea pentru cum arăta şi se hotărâ că trebuie să găsească un loc ,pentru că nu mai rezista.

Când ea deschise însfârşit ochii o lumină slabă îi pătrunse. Erau… Chiar nu avea habarn unde erau, dar nici nu-i păsa. O cameră spaţioasă , prăfuită şi întunecoasă. El se aşeză pe jos şi-şi sprijini spatele de un stâlp gros de susţinere, epuizat de drum.

Fata se gândi c-ar fi drăguţ să-l răsplătească aşa că merse legănat până în dreptul lui şi se aşeză peste el cu picioarele desfăcute.

- Ei mă săruţi ? întrebă el încă respirând cu greu.

- Şi ce primesc în schimb?

- Dacă o faci promit că-ţi dau ceva.

- Bine , fie . în mod normal n-ar fi acceptat dar vroia şi ea să-l simtă.

Zâmbi datorită reuşitei lui şi stătea răbdător. Ea se apropie încet, între-deschise gura puţin şi se contopii în căldura lui, limbile lor prinzându-se într-un mângâiat nebun şi afectuos, simţea lava cum îi trece prin vene şi-i fierbe sângele într-un clocot chimic de nedescris, inima pompând sălbatic adrenalină , creierul deconectându-se încet ca şi cum ar fi sub efectul unui drog, acum în punctul de extaz. Se desprinse de el, poate doar pentru o secundă în care inspiră scurt, ca mai apoi să re-nceapă dansul , iar asta ia lăsat fără suflu pe amândoi. Dar nu sau putut opri  aici aşa că se mai contopiră-ntrunul. Şi acum două inimi bat într-una contopite-n pasiune, iar pulsul strangulează cu putere într-un joc nebun cu foc , două piepturi stau lipite-n simbioză , iar el râdicând gentil o mână, îi mângâie prin materialul gros al blugilor sexul. Fata se opri şi surăse.

- Ei asta am primit ? Dar şi eu pot să fac la fel. Şi imitându-i gestul spuse: care ziceai că e….

Dar el nu răspunse, îşi desfăcu nasturele de la pantaloni, mai apoi fermoarul şi-i prinse mâna şi i-o introdu-se.

- Dă-ţi seama singură.

- Nu-ţi fă griji, mă descurc, şi atinse uşor pânza ce-i opera calea spre cea ce căuta. Şti că mi-ai zis că ai experienţă, işi dădu ochii peste cap, sunt curioasă să văd dacă-mi poţi desface sutienul.

Din nou n-a primit răspuns, în schimb a simţit două mâini care i se frecau de piele pe spate-n sus, contemplându-i mijlocul, iar apoi un mic sunet o anunţă că sutienul i-a fost deschis. El i-a  tras bretele în jos pe braţe iar lenjeria i-a alunecat pe corp fetei, el a luat o si a aruncat o undeva în spate.

- Bravo… ce să zic ? A vrut să-l sărute, dar el s-a eschivat şi profitând de faptul că ea e peste el la o oarecare înălţime s-a pus să-i lingă sânii acoperiţi doar de materialul subţire al bluzei , şi cuprinzănu-l în aproape toată gura îşi îmfruptă dinţi în moliciune.

- Futu-ţi ! exclamă fata. Îi ridică faţa şi-i trase o palmă nu prea tare , doar cât să o simtă, deoarece nu o deranja deloc , chiar dacă a durut o , a făcut-o doar aşa de amorul artei şi-I muşcă buzele.

Băiatul râse puţin dar continuă ce a început, în timp ce fata încercă să-şi înăbuşe mici oftaturi de plăcere , strângând din când în când ce avea în palma aflată la căldură , iar cu mâna liberă  începu să-i desfacă nasturi cămăşi.

Mulţumesc inspiraţiei mele şi scuze dacă vă pare c-am întrecut măsura.

And this word is…  HOPE

And the image is

With this word i said everything , hope for him , hope for me , hope for it , for changes , for results , hope for a good end , hope for dreams , i wish them to come true…so i hope…

And I give this request to Vlad and to James ( when he will come home). End.



Un mic zâmbet răsări pe chipul ei. Piciorul i se ridică uşor in aer, dar rămase suspendat, nesigur. Îl lăsă jos iar acesta nu scoase nici un sunet când atinse pământul. Cu precauţie făcu paşi mici şi lenţi. Ajunse tocmai în dreptul lui şi respiră încă odată profund, de parcă ştia că va rămâne fără aer. Ce n-ar da să-I cuprindă umerii între braţe. Întinse mâna şi lungi un deget pe care-l trecu delicat peste braţul lui şi se opri mai apoi aici. El se întoarse şi deşi o aştepta fu surprins. Vroia să exclame ceva , probabil numele ei, dar vorbele-I pieiră la fel de repede cum apăruseră.

O cuprinse pur şi simplu violent într-o îmbrăţişare, capul ei atingându-I umărul, iar el îşi  mângâie uşor obrazul de părul ei catifelat şi lung. Vroia cu ardoare să o contopească în trupul lui, să-I simtă fiecare părticică în el. Parcă o strângea prea tare, sânii ei zdrobindu-se de acesta, provocându-i o senzaţie plăcută, iar ei durere.

Stătu aşa căteva clipe, dorind parcă să-şi impregneze în memorie momentul, iar apoi o desprinse regretând.

Ochii lui verzi de bestie  o cercetară în profunzime de jos până sus, oprindu-se o clipă la bluza care-i dezvelea puţin sânii ce mai-nainte fuseseră lipiţi de el, apoi se adânci în ochii ei dându-i şi ei voie să se afunde în verde.

Ea începuse să tragă de firele lui negre, uşor, să se joace în părul lui răsucindu-l pe degete. Vroia să facă şi el la fel, dar fata se ridică pe vârful picioarelor si-i sărută fără să respire buzele ce-i păreau un abis. Dură o clipă. Îşi reluă echilibrul pe sol aţintindu-şi privirea în jos. Reacţia lui fu una aşteptată de ea.

-De ce…?

Când îi auzi vocea fata nu se mai putu abţine şi deşi ţinu în frâu totul mici lacrimi sărate apărură in colţul ochilor. El, cu mâna rece i le şterse, apoi într-o mângâiere îşi duse degetele până la bărbie, ridicand-o. Vroia iar sa-i simtă buzele catifelate cu parfum de căpşune şi dulceaţa limbii. A aşteptat atât…îşi imagina mereu cum o va muşca de limbă, şi gustul ei.                                                                                                                                                           Cu mâna încă pe bărbia ei, fata se întoarse, dar el îi ridică încă puţin chipul, iar gurile lor se atinseră din nou. Ea nu îi răspunse pasiunii, el încă neputând să pătrundă unde vroia ca să poată simţi căldura gurii ei. Oftă. Îşi frecă mâna de  buzele ei rozalii. Cerea oare atât de mult printr-un sărut?

Începu să-şi piardă cumpătul, dacă ar fi putut ar fi luat cu forţa cea ce-şi dorea întratât.Fata surâse. Îşi spuse că melancolia îi trecu mult mai repede decât crezuse, dar aşa era bine, acum se putea pune pe treabă şi să-şi ia puţin atitudinea ei de curvă adorabilă. Se-ntoarse pe călcâie, scoase o ţigară din buzunarul pantalonilor ei strâmţi, parcă inexistent de scurţi şi şi-o aprinse. El începu să fiarbă puţin câte puţin iar pe ea asta o bucură,  îi părea mult mai seducător aşa, dar nu va recunoaşte acum că moare după el, şi-i cercetă puţin îmbrăcămintea dar hotărî că ar fi mai bine să se oprească înainte să se topească pe picioare; mai sorbi odată din imaginea lui şi suflă un fum dens.

Se gândea că nu are rost să se enerveze, în plus  putea şi el să joace jocul ei , nu avea cum să reziste. O trase cu forţa şi-şi puse mâinile în buzunarul ei de la spate, bucurându-şi atingerea strângând cu putere.

Victima abia tresări puţin, în schimb apropie ţigara de gura lui dându-I voie să tragă apoi i-o stinse de umăr şi-o aruncă.

-Ştiu că mă vrei ! spuse ea puţin amuzată de strâmbătura lui după ce s-a fript.

-Te doresc!

-Şi eu…şi eu. Îl linse puţin pe obraz şi-l muşcă tandru în timp ce el o strângea şi mai tare. Şti ce o să se întâmple ,nu-i aşa ?

-Da…lasă-mă să te sărut !

-Ţi-am zis că săruturile nu se primesc doar aşa !

-Şti doar că am să te conving!

-Da, răspunse plină de tristeţe. După atâta timp, în sfârşit îi gustă pielea, dar nu putea ceda acum din atitudine. Îşi puse capul pe pieptul lui lăsându-l pe acesta să-i sărute gâtul. Mirosul ei dulce pur şi simplu îl înnebunea, nu putea crede că o are acum lângă el şi ce plăceri îi făcea şi încă mai avea lucruri de demonstrat. Ştiau amândoi de ce erau în stare şi ce vroiau, parcă în tot acest timp cât nu s-au avut unul pe celălat s-au “pregătit” pentru ziua asta…

-Iubitule ai adus … din alea ?

-Ei fetiţo, câţi ani ziceai că ai ? Nu e frumos să întrebi despre aşa ceva, răspunse el încercând să se stăpânească din râs.

-Ei atunci presupun că … şi încercă să se desprindă de el.

-Nu, nu ! Lasă, am să te violez şi tu nu trebuie să şti nimic , n-ai tu griji ! nu vroia să îşi scoată mâinile din buzunarul ei şi mai strânse odată cât să o doară. Suflă uşurat când o văzu zâmbind.



Aşa deci , am scris-o ca să văd cum îmi iese “acest gen” care va fi mai bine evidenţiat în a doua parte. Singurul lucru de care îmi pare rău este că Răzvan nu e acasă căci el vroia să o citească primul. Apoi de ce e vorba de un brunet ? Mereu va fi vorba de un brunet. Şi de ce are ochii verzi ? Vorba lui Şerban ” de ce nu ? ” dar să fiu sinceră i’m in love with green eyes, dacă credeţi voi că am şi alte motive ….

UPDATE : Mulţumiri speciale pentru Ion mica mea editoare ❤

CRĂCIUN FERICIT !

`Abuse, Acheron, Ai,Alabaster, Amaranth, Angel, Argent, Ashes,Autumn, Abyss, Aura
`Babylon, Belladonna, Blade,Bliss, Blue, Brink, Battle ,Barnabas, Bones
`Calamity, Caleb, Chalice, Chaos, Chapel, Cinder, Crimson, Cyan, Century ,Cronos
`Dante,Dark, December,Diva, Drachen, Drakkar, Draven, Dream, Dred, Dusk, Draegan
`Ebony, Echo, Eclipse, Edge, Ember,Emily,Enma,Elvira,Elyon,Enigma, Essence, Eternity, Eventide
`Fate, February, Forest, Forever, Friday, Frost
`Garnet, Glacier, Glimmer, Gossamer, Gotham, Grail, Granite, Grey, Gusty
`Hades, Hail, Halo,Harmony,Hell, Haven,Hannibal,Hecate,Hilda , Hurt
`Icy, Imperia, Infinity, Innocent, Ivory, Ivy, Illusion
`January, Jett, Jezebel, Jinx, Journey
`Kaige, Kandly, Kindle, Kindred, Kykyo
`Labyrinth, Lamia,Lace,Lala, Layre, Lazarus, Leacy, Legend, Leviathan,Lilly,Lilium, Lithia, Locke, London, Lore, Lucifer, Lucretia, Lucy,Luna, Lynk, Lullaby
`Maleficent, Mayze, Memory, Mercy, Midnight, Mink, Mirage, Mist, `Monday,Morticia,Moonlight,Morrow, Mystery, Myth
`Nebula, Noire, Nostalgy, November, Nightshade,Nyx,
`Obsidian, October,Odet, Omen, Onyx
`Pandora, Panther, Paradis,Parrish, Payne,Pendulum, Pentecost, Peregrine, Persefona, Prysm
`Rain, Ransom, Rapture, Rave, Raven, Refuge, Remember, Requiem, Rogue, Rosary ,Rosemary
`Sabbath, Sabrina,Sable, Sabre,Sacrifice, Salem, Salvaion, Satin,Saya, Scarlet, Seraphim, Shadow, Shayde, Siberia, Silence, Silver, Smoky, Snow, Solitude, Solstice, Spirit, Steele, Stone, Storm, Stryker,Suicide, Sunday,Suzy
`Tabitha,Talon, Tempest, Temple, Thorne, Thunder,Torture, Trilogy, Trinket, Tsunami, Tuesday, Twilight, Tranquility
`Vail, Velvet ,Vlad
`Wednesday,Whisper, Willow, Winter, Wish, Wolf
`Zaphara, Zelda,Zero,Zen, Zeqhyr, Zillah, Zima, Zurie

Yep. Câteva modificări dar sper că nu vă aşteptaţi la floricele pe câmpii…Şi poftim un post ce să meargă cu acestea.
De ce mie mi se mai spune Wednesday(Adams)? Deoarece cică seamăn cu ea (mai ales la codiţe ) si că aş avea atitudinea ei sadică, eu pur şi simplu m-am obişnuit cu ideea. A dacă vă regăsiţi numele aici atunci ❤.

Dragul de el
-Haide ! Nu o să ne prindă!
-Cum să nu?
-Păi închidem uşa.
-Dar ei sunt doar de cealaltă parte a peretelui…pot oricând să …
-Of…hai..
-Bine dar tu primul!
Aşa şi făcu băieţelul ,nici eu nu eram mai mare de 9 ani. În câteva secunde i-am văzut hainele cum zboară. Pielea creolă şi părul lui brunet , tocmai verişorul meu, era atât de drăguţ!
-Rândul tău !
-Dar bunica ne-a lăsat în pat să dormim, mi-e frică că o să ne prindă…
-Of…doamne…hai că nu te prinde.Rezolv eu.
Se puse în pat şi se acoperii cu plapuma groasă până-n gât. Am oftat. M-am pus şi eu la adăpostul plapumei şi am scăpat de orice urmă de material de pe corp. Ne-am întors unul spre altul şi ne-am zâmbit.
Gata! Doare prea tare amintirea asta ! Îmi şterg obrazul şi mă gândesc dacă sunt lacrimile cele care îl acoperă sau doar m-am udat.Nu mai vreau…nu vreau să retrăiesc sentimentele acacelea oribile.
De fiecare dată când auzeam o mişcare ne prefăceam că am adormit îmbrăţişaţi ca 2 copii inocenţi.Nu mai ştiu ce-am făcut. Nu ştiam noi prea multe la vârsta aceea, dar ţin minte la fel de bine cum ştiu fiecare colţişor al casei ăleia , ştiu că s-a creeat puţină căldură în trupurile noastre mici , chiar dacă nu ştiam ce facem. Se deschide uşa. Noi închidem ochii şi zâmbim, suntem inocenţi, nu ne vedeţi ? Paşii apăsaţi se îndreaptă pînă la pat ; printre gene am zărit-o. Eu eram la marginea patului , ea atinge plapuma şi cu o zvâcnitură o ridică-n aer…Gata nu mai pot. De data asta ştiu că sunt lacrimi. Ţin minte…am fost bătuţi violent. Puteam să zic oare că e vina lui ? Deşi chiar şi atunci asta încercam să ţip printre lacrimile si loviturile de atunci.Bine, şterg totul şi mă afund , îmi strâng tot mai tare genunchii.

Omul negru

 
-Dezbracă-te…ce şoaptă tandră.
Nici nu clipesc. Te uiţi parcă cu dezamăgire şi uimire. Chiar şi acum îmi amintesc ochii tăi negri, îi văd adesea în coşmarurile mele.
-Haide ,fă-o ! Vreau doar să mă uit, şti doar , nu te ating de data asta ,promit, dar fă-o ca întotdeauna , pune-te in patru labe,haide…
Încercai să fi mai convingător? Nu! De data asta nu o mai fac! Nu mai pot…Am şi uitat câţi ani am. Te apropii şi tragi uşor de bluziţa mea înflorată moment în care eu am cedat nervos , poate pentru prima dată şi ţip , muşchii acţionează fără voia mea şi o iau orbeşte în faţă , alerg simţind durerea dar am clacat şi nu mai e cale de întoarcere.

 
Retrezită la realitatea apei… mă culc până capul îmi atinge fundul căzii şi îmi pun picioarele pe perete. Îmi priveam mijlocul…părea neatins , la fel ca restul pielii mele , şi mi-aş fi dorit să fie aşa , părea locul potrivit unde cineva îşi putea sprijini mâinile…Şi flash-back! Da…văd…. mâinile lui mari care se prinseră cu putere de şoldurile mele înguste , şi mă trăgeau şi împingeau cu putere spre el , în sus şi-n jos , eu fiindu-i deasupra.Eu nu conteneam cu ţipatul ,iar el cu zâmbitul… Mi-a luat multă vreme să-i uit atingerea,pielea lui unsuroasă.
Îmi bag mâna în gură şi închid iar ochii.

Primul
Treisprezece ani. Totuşi am supravieţuit până acum. Dacă ţin bine minte azi după şcoală trebuie să mă duc cu Diana până în Thailanda. Doamne, iubeam locul ăla, aici cred că am tras prima dată din narghilea. Trec orele şi iată-ne în faţa localului… Who the hell are them?
-Bună , eu sunt Cristi , îmi pare bine de cunoşţinţă! Ce zâmbet drăguţ avea….
-Eme…încântată! I-am zis încercând să-i  răspund la zâmbet.
Înăuntru Diana se lingea cu Cris. Avea nevoie de mine ca să nu fie singură cu doi ? Încerc să-mi concentrez atenţia la altceva . Au la dracu! Cristi era pe jumătate peste mine. “Bine, să-nţeleg că aşa trebuie să fie”.
-Diana,ăsta mă omoară, hai ajută-mă!
-Păi du-te tu mai încolo şi o să vezi că stai mai comod.
Bine aşa să fie…El s-a pus lângă mine pe canapeua mare roşie şi şi-a pus braţul peste umărul meu începând să-mi ciupească obrazul drept.
-Ce obrăjori ai !Am zâmbit fără să vreau auzindu-i vorbele şi mi-am lăsat capul pe umărul lui. Diana pentru prima data îmi acordă atenţie şi ridică privirea mirată încercând să se stăpânească din râs , şi eu la fel.
Bine s-a terminat distracţia , să plecăm. Cristi se ridică şi zice:
-Of trebuie să pleci ? Nu pleca! Hai îmbrăţişează-mă.
-Minoră proastă…mi-am zis eu parcă încercând să-i completez gândurile de atunci…
Mai târziu pe internet…

-Păi tu nu poţi să-mi oferi prea multe…eşti virgină, sau… poţi…..? -Păi…

Gata …deja mă enervează să mă gândescla prostia asta, se întâmpla în fiecare zi la fel pe atunci…Trebuia să fie după gratii pentru corupţie.După aceea am aflat de la Diana că tipul de 18 ani mă ţinea doar pentru că încerca să se culce cu cineva , şi pentru că nu avea alta mai bună…Mica mea inimă…din reflex întind mâna spre piept să-mi alin suferinţa.Atunci am fost prima dată îndrăgostită…nu ştiu , nu l-am iubit , dar a fost prima pasiune. Un singur lucru ştiu că nu o să uit niciodată , urma lăsată pe obraz după ce m-a muşcat,o după-masă în care “ne-am jucat” ,în acelasi local, în faţa unui chelner care se uita stupefiat , la mine , care-mi intrasem puţin cam mult în rol şi se putea crede că-n secunda următoare vom fi în baie scoţând niste sunete…chiar atât de proastă n-am fost. Mereu mâinile lui căutau ceva în sutienul meu…Apoi mai am să-i şi mulţumesc, tipul m-a învăţat prima dată să sărut , se poate spune c-am învăţat de la un expert. Să punem punct aici. Mă ridic şi dau drumul apei să curgă pe mine. Pletele îmi ajungeau până peste sâni si priveam cum se încreţesc sub presiunea apei…

Bătrânelul

-Mă scuzi.Câţi ani ai fetiţo?
-Treisprezece. I-am zâmbit, mi se părea ciudat , dar am zis că nu păţesc nimic dacă îi spun unui domn în vârstă cîţi ani am. Am observant de departe că de cînd m-a zărit m-a ţinut în privire.
-Şaişpe?
-Nu.Treişpe.
-Unde stai?
-În apropiere… şi asta a fost prea mult spus , stăteam chiar după colţ.
-Ştii eu îmi caut o prietenă…Nu ştii pe cineva pe aici?
-Nu …încercam să-mi păstrez zâmbetul deşi ştiam că se agravează lucrurile…
-Ştii , eu …bla bla bla…am refuzat să-l mai ascult căutam o metodă de scăpare , să plec cât mai repede…Apoi domnul a reuşit să-mi capteze atenţia.
-Îţi dau un milion pe oră. N-am zis nimic. Stăteam şi mă gândeam dacă chiar am auzit bine.
-Ei ….ce zici ?
-Nu , îmi pare rău…şi m-am întors stăpânindu-mi sângele să nu o iau la fugă. Dar lacrimile nu le puteam ţine. Îi simţiam privirea ca un sloi care mă urmărea. Mă gândeam înnebunită oare de ce? Nu eram îmbrăcată prea decent vârstei mele , ba de loc! Dar să mă ia drept târfă în căutare de bani prin cartierele îndepărtate. Când am ajuns acasă încă plângeam isteric şi m- am dus glonţ în cameră , am deschis dulapurile şi am tăvălit toate hainele pe jos , ţipam şi le aruncam peste tot …. Am hotărât să arunc cam jumătate din ele…nu suportam ideea asta , nu după tot ce mi s-a mai întâmplat.

Urmări

Da…poate datorită acestor lucruri am ajuns să mă port cu toţi ceilalţi ca şi cu nişte căţeluşi.Nici măcar culoarea zgardei nu o puteau alege. Nu ştiu de câte ori era să fiu violată de atunci(câte nopţi oribile) dar mi-am păstrat aceiasi ochi de copil. De acum puteam să joc inocenţa şi să mă creadă oricine , dacă mă şi puneam să miaun oricine zicea că sunt o pisicuţă şi vroia să mă mângâie, păcat că muşc. Am zâmbit strident gândindu-mă la toate astea. Dacă ţin bine minte , cel de care am abuzat cel mai tare a fost…
-Kari! Ştii că nu te iubesc, hai du-mă-n spate!
-Bine , dacă mă pupi.
-Bine te pup. Şi-mi lipesc buzele de obrazul lui pentru o secundă
-Dar nu aşa !
-Ai zis să te pup, hai du-mă! Nu sunt grea.
Era simpatic băiatul ăsta..Creţ,inalt,un portofel gros(n-aş fi crezut că voi gândi aşa vreodată, dar dacă tot profităm…).Dădea din coadă şi lătra vesel, ca toţi ceilalţi, şi ştiam să-l fac să tânjească să mă lingă pe faţă. Nu-l iubeam, nici măcar nu-l plăceam , nici nu i-am spus-o vreodată ca-ş face-o, dar el nu renunţa , voia să audă acele două cuvinte…Păcat că i-am subestimat impulsurile… Mansardă, numai saltele pe jos. Eu în mijloc undeva , pe jumătate dezbrăcată cu el deasupra mea. Dacă mai exersa puţin chiar i-ar putea ieşi french-uri satisfăcătoare,în asta eram prinsă când am observant că el îmi ţinea ambele mâini într-una din a sa şi nu lăsa strânsoarea. Se opreşte , se uită rugător şi zice:
-Te-aş viola…Dar nu fac , pentru că te iubesc…. Nu am avut timp să fiu şocată, el continuă ceea ce începuse.După ce mi-am terminat “treaba” l-am sfătuit să nu iasă din casă dacă nu vrea ca lumea să-l intrebe de ce îi stau pantalonii aşa de rid… dar dacă căţelul nu ascultă suportă consecinţele. Ei , dar pe mine m-a distrat reacţia oamenilor, mai ales a tatălui său care pur şi simplu mi-a aruncat un zâmbet la fel şi prietenii noştri care stiau că am stat puţin cam mult sus.
Mă rog…treburile s-au cam agravat şi ţin minte în ce încurcătură am fost când îmi declara online dragoste eternă si lacrimi şi prostii din astea, noroc că nu stăm în acelaşi oraş. I-am zis de la început că va fi doar o “aventură”, cred că am fost o experienţă interesantă pentru el…o să mă uite , şi o să abordeze următoarele fete cu tot ce a învăţat de la mine, îmi permit să fiu mândră că eu l-am format şi nu mai e un molâu, nu va mai fi căţelul nimănui, a fost doar odată al meu şi l-am eliberat din zgardă… Ciudat , că dacă cu toţi a fost cam aşa… a apărut el…ştiu că-i aparţin ..asta nu se va schimba, acum ţine poate de prea mult ca să am îndoieli cum că ar fi o glumă, dar n-am puterea să-l ating şi să-i desprind din priviri sentimentele. Nici nu pot să-i leg o drăguţă zgardă, dar nici el nu mă are la mână , încă n-am uitat cum se muşcă.
Mă gândesc ce fac acum? Am ajuns să pozez…ţin minte vorbele meneger-ului…
“-Cine nu şi-ar dorii o minoră cu forme în pat?”am ştiut de atunci că nu e de treabă,şi acum i-aş scoate ochii cu plăcere…
Mă înfăşor în prosop şi fug în cealaltă cameră unde mă aşteptau Răzvan şi Vlad. De fapt nu erau acolo , dar aşa îmi plăcea să cred, comunicam cu ei prin monitorul de pe birou şi m-am aşezat imediat la el , aşa udă cum eram. Eu lipsisem aproximativ o oră, ei discutau despre fantezii……                  
P.S. am rămas cu sechele, încă sper că timpul le va şterge…

Aşa cum ziceam , îi este dedicată lui Costel…şi desigur voua , dragii mei ….Nu trebuie să dau explicaţii , îmi cer doar scuze că e atât de lungă.

Am mari speranţe!